un razboi pe zi
Gol, urât, aşezat pe un scaun, cu suncile atârnând valuri-valuri
Scriu ceva la calculator.
dupa toate probabilităţile ceea ce scriu e chiar textul acesta.
Am terminat Fetiţa şi ţigarea, după ce de dimineaţă de abia mă apucasem de ea. E fucked-up, nu citesc nimic saptamâni intregi si apoi citesc o carte intr-o seară. Nu mă înţeleg cu mine. Benoît mi-a adus aminte de Houellebeq şi extinderea,deşi nu avea nici pe departe aceaşi frază sau cinism. Era vorba doar de profeţia singurătăţii masculilor trecuţi de prima tinereţe, cadre medii, etc etc.. RTF books, ca nu o să explic eu aici…E ciudat cat de mult ma atrag chestiile astea…Uneori mă simt bătrân şi pervers. Si asta nu fiindcă citesc, ci pentru că ţi-o mai trag şi eu din cand în cănd, prin scris. Pe blog. Aici.
Locul în care astăzi aş fi putut să aleg să fiu oricine, dar am ales să fiu eu -
cel putred.
Narcan
nu ştii când se întâmplă dar poţi să fii sigur că într-o zi
îţi vine rândulai să te trezeşti deodată cu o singură comandă în consolă ai să
te duci la fundul unei sticle cât mai repede sau să
te ascunzi în păntecul unei femei
ai să fugi pe autostradă cu 250 km/h să
încerci să uiţi să încerci să
scapi
dar
cu cât alergi mai repede cu atât e mai aproape de tine
într-o dimineaţă simţi că nu mai ai nimic
într-o dimineaţă ştii că te-a ajuns deja din urmă
într-o dimineaţă îţi lipsesc componente din cap
într-o dimineaţă realitatea e dislocată în fragmente inegale şi
stai cu telefonul în mână încercând să suni pe cineva (cine?)
sau te trezeşti în mijlocul camerei tragând lucruri aproape de tine (de ce?)
golul se tot măreşte
şi e prea târziu
prea târziu
lumina îţi apasă dureros orbitele
imi lipsesc componente..
…din cap.
imi lipsesc partile care sa spuna “stop”; “destul”, “ai grija”.
+ partile care sa dea drumul la vise atunci cand dorm.
funny thing, e duminica si am ajuns sa dorm 18 ore ca sa imi revin dupa ultimile saptamani.
dar nici asta nu functioneaza. temporarely recharged ain’t enough.
am nevoie de maximul de odihna.
am nevoie de calamnte
de sedative
am nevoie de spitalizare.
am o concluzie si cu relatiile de lunga durata…
…the longer they last – the shorter the fuse.
dar nu o sa fie nici o explozie aici. Eu sunt pe self- distruction mode. Not much to hang about – this life. Dunno why. Asa se vad aici unele zile.
We still die young.
I know it’s lame , but i need Novocaine.
and you are not It.
welcome to my f;u’c.k.i,n-g bubble
Am început să urăsc cărţile generaţiei mele
prea mulţi au scris despre cum e să stai ghemuit pe podea
într-o cameră fără mobilă
prea puţini dintre ei şi-au privit vredată sângele adunându-se chinuit în pete şi cheaguri
lipindu-le faţa de podea
am început să urăsc cărţile generaţiei mele
pasajele despre răni şi ţăieturi injecţii cusături fisuri cicatrici
pasajele acelea scrise de oameni frumoşi cu mâini de domnişoară
mâini care nu au înfipt niciodată cuţitul în ceva viu
toti scriu acut despre lumea lor viscerală, violentă,
doar vor sa se afirme prin scris
dar nu simt nevoia să experimenteze excesul
sau eşecul
sau durerea
ca să predice despre toate acestea
se bat cu pumnii în piept
nu cu pumnii în gură.
şi nu au mirosit niciodată lama şi
nu au gustat sângele
nu îşi ştiu nici măcar gustul prpriului sânge
urăsc cărţile generaţiei mele urăsc faptul că lumea nu şi-a ieşit din minţi
şi mă
minte.
lista de joace
ascult in transa Tool, ma incordez pe Rage Against, apoi virez brusc catre one man revolution de la Nightwatchman si ma lungesc prin Urma, mixez putin guitar lickurile lui Hooker, ma intind pe Coldplay, dau din picioare pe Godsmack, o iau razna pe arctic monkeys, privesc in gol pe KT Tunstall, ma iau de pe jos pe Oi Va Voi, dau din cap peste 2Pac, cant cat ma tin plamanii peste Cocker, bat cu pixul ritmuri celtice peste leoreena, ma las in spate pe scaun pe Tito si Tarantula, alunec brusc in down tempo, si ma scufund in Tricky, plutesc in deriva pe morcheeba, ma ridic deasupra pe Air.
Esti in urechea mea. Sa nu faci galagie sa nu vorbesti inutil si sa nu ma gadili.
K?
thx.
Bye!
ma enerveaza
- ca trebuie sa sterg pas cu pas totul din lista 360-ului ca sa ma tin de rezolutia zilei de ieri.
- ca as fi putut sterge totul daca imi stergeam id-ul de mess …(not really an option)
- ca text recognition-ul in telefonul meu imi sugereaza mereu “Funky” de parca asta as vrea eu sa scriu.
funk yahoo, pai nu? funky you and funk me too. do bee do bee do.
hai pfuai
o sa imi sterg toate conturile (despre care stiu) care au de-a face cu networkingul de “prietenie”. hi 5, 360 – din astea. sunt toate o degradare a tot ce consider eu frumos la relatiile interpesonale nu neaparat amoroase. si mare majoritate a acestor “retele” sunt create pentru flirt, orice ar zice altcineva. mai grav e ca toata lumea devine o tarfa pe internet. Indiferent cat de stabil esti/este in viata de zi cu zi, indiferent daca chiar crezi ca “niste cuvinte nu au cum sa faca rau” si alte chestioare de genul stii bine ca esti la agatat cand te expui in hainele cele mai cool, sau cu masinile pe care le conduci sau cu cei 1000 de prieteni pe care ii ai. sau cu tatuajele sau motorul, sau cu vreo celebritate sau cu carti de filosofie sau sau sau… Si ce e grav e ca dupa 1-2 poze reiese imediat ca de fapt esti ieftin. te tradeaza ceva maid evreme sau mai tarziu. Credeai altceva? well, te inseli. si inseli. si nu ai demnitate ca faci asta. si nu esti matur cand faci asta. indiferent daca esti tip sau tipa, in momentul in care pui date personale si fotografii mai mult decat personale out there, devii o persoana ieftina, o fetita pusa pe produs. Si indiferent cate citate destepte, cate categorti de chestii iti plac sau stii sa faci, indiferent de valoarea/cultura/eleganta/ pe care crezi ca o ai, totul e fals pentru ca te vinzi si celui mai ieftin cumparator… Enfin, sunt unul din aia , carora le e dor de vremea cand romanii erau putini pe internet…si parca nu exista acest stil de turma. jesus fucking christ i just realised…pana si asta face parte din spiritul de turma… faptul ca toata lumea devine o tarfa pe internet.
inclusiv eu.
stergeti-va conturile.
sunt weekenduri memorabile
pe care le-am petrecut 90% intre peretii apartamentului. Si nu neaparat relaxandu-ma odihnidu-ma sau din contra dand petreceri si facand zgomot. Poate jucam catan, sau poate risk cu cativa prieteni. Poate doar am gatit ceva sau poate am comndata o pizza cu Elena. Poate m-am uitam la un serial sau la cine stie cate filme, sau poate pur simplu am citit non stop. Poate am lucrat impreuna cu vreun prieten la vreun proiect mai complex, sau poate doar am stat de vorba pana la 5 dimieata. Poate nimic din toate acestea.
Insa, pentru mine e clar: iesitul din casa e supraestimat.
*****
da stiu, ma crezi fraier. dar iti recomand sa iti iei propriul apartament, sa il transformi in casa ta, in cuibul tau personal, sa il umpli cu lichidul amniotic pe care il vrei si o sa mai vedem dupa aceea.
lucrurile
pe care le scriu sunt de fapt povesti pe care vi le spun despre lumea mea si faptul ca fac acest lucru devine parte din aceasta. deci e normal sa scriu despre faptul ca scriu aici. E normal sa recunosc faptul ca mai sunt altii care isi scriu/creaza propriile lumi pe internet . sunteti multi voi, adica tu si el si ea care faceti acelasi lucru. va citesc si eu…. si va salut.
Lumea mea saluta lumea ta, cititorule.
