back to square one.
In fiecare zi acelaşi rahat. Cercuri vicioase, întrepătrunse, alunecari, ţigări, uitari. Repetiţia desenelor de pe retină, nicăieriul omniprezent, optimismul bolnav, pesimismul acut, procasternarea. Acelasi mesaj de eroare. Aceleasi rahaturi.
În fiecare zi totul pare posibil pentru câteva clipe, exact atunci când deschizi ochii, până să înceapă tusea. De parcă în momentul în care conştientizezi că trebuie să respiri acest lucru devine deodată greoi. Ar trebui să renunţam la fumat. Dar nu putem. Nu încă.
Bine ai re_venit în viaţa mea.Bine te-am re_gasit.
m-a intrebat un prieten…
de ce nu pun poze pe blogul asta…
pai fiindca le pun pe alt blog. that’s why.
am lipsit in ultima vreme.
dar o sa se vada in curand de ce, la adresa:
