reminiscenţã
În unele dimineţi sunt un altul,
pescãruşii amari îmi rãscolesc tãcerile cu ţipătul îndepărtat,
pereţii mi-aruncã priviri grele
şi patul mã leagã în lanţuri…
Jasmine, Jasmine, Jasmine, în semiîntuneric amintirile cu tine miros a pâine, a scoici , a nisip peste care s-a fãcut dragoste..
Nu-mi amintesc gustul tãu, nici glasul nu ţi-l mai ştiu Jasmine, dar parfumul acela pe care-l purtai mereu ca pe o umbrã mã urmãreşte şi trece prin mine precum cititorii grãbiţi sau femeile extatice alergând fluturii primăvara.
Jasmine tãcerile îmi bat darabana în inimã, si eu nu ţi le pot descrie, nu pot exprima, iubirea asta de graniţã care doarme de prea mult timp între coastele mele si nu între versurile ce le scriu.
Jasmine, de pe o margine de viaţã mã dezbrãcam de cuvinte pentru tine şi te priveam cum îmi savurai rãtãcirile, cum îţi dilatai pupilele când împotriva mea alunecam mut cãtre tine .Aveai întotdeauna pe umãr un sentiment ca o caracatiþa îmbrăţişa tot ce simþeam eu şi îmi lipea tentaculele unei iubiri inefabile peste aripi, îmi înfăşurau ca o amantã trupul pânã aveam halucinatii Jasmine, şi totul îmi pãrea ori prea uşor ori imposibil.
în fiecare zi pescãruşii îmi furã firimituri din visele cu tine îmi ciugulesc din ochi singurele lumini care fac diferenţa dintre mine şi un nebun. Am ajuns sa cred totul ţipã la mine cum cã nu mai sunt eu, nu mai sunt eu fãrã tine Jasmine …
Nu te întoarce aici Jasmine, mai am atât de puţin sã mă eliberez, ia-ţi pescãruşii şi du-te Jasmine,
du-te iute Jasmine,
du-te zborului,
du-te….
