cum se caţără încet
La 3 dimineaţa mă plimb fără sens prin ploieşti – prin circul asta decorat cu neoane pe care unii îl numesc oraş. Pentru mine Ploiestiul a devenit doar o adunătură de clădiri monstruoase comuniste violate agresiv de reclame de prost gust.
Un semn imens al neputinţei româneşti de a re_creea frumosul, esteticul.
Uneori mă întreb de ce il mai alint – când mă întorc din pribegii – cu apelativul « acasă »
poate că amintirile fac totul mai suportabil sau din contră
poate că am mai îmbătranit şi de-acum lucrurile par mai ursuze
mai puţin confuze
poate sunt oamenii sau
poate că e singurătatea
(uneori o vezi cum se târăşte cum vine pe stradă
cum se caţără încet pe trupul tău greoi
şi te-ngheaţă)
nu stiu.
la 3 dimineaţa
neoanele metalice nu îţi arată realitatea
totul e frig
iar focul plăpând şi abia mocnind in spatele sternului
nu-ti mai încălzeşte carcasa de mult.
obedience to another, is the decay of self
In acceptiunea mea, diferenţa majoră între Bukoski si generaţia beat, este acea ca Bukoski nu a acceptat niciodata să devina un „clown” şi nici nu a fost un sentimental in sensul „soft” al cuvantului. Oricum si daca l-as incadra intr-un curent anume, nu m-ar mira daca ar invia din morti si ar incerca sa evadeze din limitarile formularilor mele.
sper sa crap.
una din zilele acelea, cand
îţi dispare bricheta şi
în timp ce o cauţi îţi dispar ţigările. apoi
până să ajungi la tutungerie
îţi dispare portofelul. te opreşti în
mijlocul drumului. ridici din sprâncene.
eşti gata să râzi sau
să tragi o înjurătură
dar
după ce deschizi gura
îţi dispare tot cheful.
îţi pierzi răbdarea şi te întoci acasă
măsori timp de o jumătate de oră încăperea şi
până la urmă îţi regăseşti calmul.
pentru o vreme nu faci nimic
nu ai nimic de făcut
nu se întâmplă nimic.
nu dispare nimic.
nimic.
te aşezi la birou. te gândeşti să scrii o scrisoare către
o femeie cu ochii albaştri.
îţi dispar cuvintele.
şi dacă tolerezi asta , rinichii tăi sunt următorii de pe listă
Dacă mi-ai jupui piele şi-ai vedea urmele de tocuri pe care le-ai lăsat, dacă ai mirosi nicotina ce mi-ai injectat-o in sange odata cu săruturile, dacă ţi-ai auzi ecoul între coastele mele, dacă vazele ar zbura prin aer, dacă peretii ar exploda in reluare şi dacă lumea ar imploda ametitor, dacă uşile s-ar tranti, dacă apa ar curge la duş şi-ar mirosi a cafea peste tot, dacă tu, dacă eu, dacă in joacă, daca parcă, daca barcă…dacă dacă… Dacă.
Oleacă.
2. escape…
Sunset in Sidney. Nightfall in Tibet. Sunrise at Palm Springs. Morning shower in Vegas. Sun bath in Maldive. Coffee in Amsterdam. A walk through Tokio. Reading papers in New York fuckin’ New York. Holding hands in Taj Mahal. Exploring Madagascar. Dancing in Rio.Fishing in Laponia. Driving through L.A. Lay down on the street in Praga. Window shopping in Oslo. Cervesa in Bilbao. Checkers in Teneriffe. Smoking pipe somewhere in Ankara. Opening an account in Berna. Pancakes in Nantes. Parade in Munich. Diving near the coast of Indonezia. Massage in Thailand. Street photo in South Africa. Climbing K2. Singing with an old man in Nashville, Tennesee. Having a cigar in Cuba. Road trippin’ on Route 66. Bus ride in Mexico. Train in India. Running in Barcelona.
Dreaming in Ploiesti…
1. say I
I read. I write. I copy. I invent. I analyze. I procrastinate. I whore. I dream. I think. I fish. I ride. I travel. I sleep. I eat. I drink. I wash. I brush. I flush. I love. I hate. I hope. I lose. I win. I give up. I start over. I try. I talk. I rumble. I bubble. I tremble. I smile. I grunt. I shoot. I sing. I listen. Or not.
I blog.
spinning
2 a.m.
fixez moneda pe masa cu degetul aratator si o lovesc cu degetul mijlociu. se invarte cu un zgomot grav. pulsatoriu. e acelasi zgomot cu care ( ma amagesc ca) mi se invart in cap gandurile. sau roata de la cusca de hamster. totul se invarte. mai incet sau mai rapid. totul se invarte. Eu in jurul mesei, camera in jurul meu, pamantul dupa soare, noi doi – unul dupa celalalt.
pe masa, moneda a cazut , dar acum lama cutitului se invarte dupa aerul fierbinte.
Narcan
nu ştii când se întâmplă dar poţi să fii sigur că într-o zi
îţi vine rândulai să te trezeşti deodată cu o singură comandă în consolă ai să
te duci la fundul unei sticle cât mai repede sau să
te ascunzi în păntecul unei femei
ai să fugi pe autostradă cu 250 km/h să
încerci să uiţi să încerci să
scapi
dar
cu cât alergi mai repede cu atât e mai aproape de tine
într-o dimineaţă simţi că nu mai ai nimic
într-o dimineaţă ştii că te-a ajuns deja din urmă
într-o dimineaţă îţi lipsesc componente din cap
într-o dimineaţă realitatea e dislocată în fragmente inegale şi
stai cu telefonul în mână încercând să suni pe cineva (cine?)
sau te trezeşti în mijlocul camerei tragând lucruri aproape de tine (de ce?)
golul se tot măreşte
şi e prea târziu
prea târziu
lumina îţi apasă dureros orbitele
am ajuns la concluzia că …
…vreau să scriu texte care
să îi determine pe prietenii mei să vină la mine
cu o sticlă de Jack Daniels
texte care să facă telefonul să sune obscen
la ore indecente
la celălalt capăt al firului
vreau să te aud povestind cum imi tot repeţi câte un vers
care ţi-a rămas blocat în cap
zile la rând
vocea ta să taie calmă întunericul până la mine
să mă sufoce să foreze în timpanele mele
să mă facă să mă răsucesc încet în propria piele
vocea ta micuţă să rostească în continuu cuvintele acelea
gloanţe nu altfel
foetus
am să te las să te întinzi lângă mine o vreme
am să fac pe mortul o vreme
vom împărţi împreună acest pântec
deziluzional
de la celălalalt capăt al tubului ombilical
vom fi hrăniţi cu sânge si vise o vreme
vom supravieţui împreună
pentru o vreme
dulce drog
dulce pântec deziluzional
